întreg

Romanian

Etymology

From Latin integer, integrum, from Proto-Italic *entagros, from Proto-Indo-European *n̥-th₂g-ro-, from *teh₂g-. Compare Sardinian interu, intregu, Italian intero, Spanish entero. Doublet of integru.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨnˈtreɡ/

Adjective

întreg m or n (feminine singular întreagă, plural întregi)

1. whole, entire
2. full, complete, intact

Declension

Declension of întreg

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	întreg		întreagă	întregi	întregi
	definite	întregul		întreaga	întregii	întregile
genitive/ dative	indefinite	întreg		întregi	întregi	întregi
	definite	întregului		întregii	întregilor	întregilor

Synonyms

• (complete): complet

Derived terms

• întregi
• întregime
• număr întreg

Related terms

• integru
• integritate

See also

• tot

Noun

întreg m (plural întregi)

1. (mathematics) integer, whole number

Declension

Declension of întreg

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) întreg	întregul	(niște) întregi	întregii
genitive/dative	(unui) întreg	întregului	(unor) întregi	întregilor
vocative	întregule		întregilor

Synonyms

• număr întreg