întuneca

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *intunicāre, from Latin tunicāre, present active infinitive of tunicō (“cover with a tunic”), from tunica (“tunic”). Compare Aromanian ãntunic, ãntunicari. Compare also Italian intonicare, Spanish entunicar (which were internal formations).

Verb

a întuneca (third-person singular present întunecă, past participle întunecat) 1st conj.

1. to darken, dim
2. (reflexive, impersonal) to become dark, dim

Conjugation

    conjugation of întuneca (first conjugation, no infix)

infinitive			a întuneca
gerund			întunecând
past participle			întunecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întunec	întuneci	întunecă	întunecăm	întunecați	întunecă
	imperfect	întunecam	întunecai	întuneca	întunecam	întunecați	întunecau
	simple perfect	întunecai	întunecași	întunecă	întunecarăm	întunecarăți	întunecară
	pluperfect	întunecasem	întunecaseși	întunecase	întunecaserăm	întunecaserăți	întunecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întunec	să întuneci	să întunece	să întunecăm	să întunecați	să întunece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întunecă			întunecați
	negative		nu întuneca			nu întunecați

Derived terms

• întunecare
• întunecat

See also

• întuneric