învățătorime
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
învățătorime f (uncountable)
- collective noun for teachers
Declension[edit]
declension of învățătorime (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| f gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (o) învățătorime | învățătorimea |
| genitive/dative | (unei) învățătorime | învățătorimei |
| vocative | învățătorime, învățătorimeo | |