învățător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From învăța + -ător. Compare Aromanian nvitsãtor.
Noun[edit]
învățător m (plural învățători, feminine equivalent învățătoare)
- teacher (primary school), schoolteacher, pedagogue
- instructor
Declension[edit]
Declension of învățător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) învățător | învățătorul | (niște) învățători | învățătorii |
| genitive/dative | (unui) învățător | învățătorului | (unor) învățători | învățătorilor |
| vocative | învățătorule | învățătorilor | ||
Synonyms[edit]
Related terms[edit]
See also[edit]
References[edit]
- învățător in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)