învinuire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
învinuire f (plural învinuiri)
Declension[edit]
Declension of învinuire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) învinuire | învinuirea | (niște) învinuiri | învinuirile |
| genitive/dative | (unei) învinuiri | învinuirii | (unor) învinuiri | învinuirilor |
| vocative | învinuire, învinuireo | învinuirilor | ||