îndupleca

Romanian

Alternative forms

• dupleca (archaic)

Etymology

From an earlier, now archaic dupleca, from Latin duplicāre, present active infinitive of duplicō. Compare Aromanian ndpulic, nduplicari. Doublet of the borrowing duplica.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a îndupleca (third-person singular present înduplecă, past participle înduplecat) 1st conj.

1. to fold, yield, give in, cede, relent
2. to determine, persuade, cause

Conjugation

    conjugation of îndupleca (first conjugation, no infix)

infinitive			a îndupleca
gerund			înduplecând
past participle			înduplecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înduplec	îndupleci	înduplecă	înduplecăm	înduplecați	înduplecă
	imperfect	înduplecam	înduplecai	îndupleca	înduplecam	înduplecați	înduplecau
	simple perfect	înduplecai	înduplecași	înduplecă	înduplecarăm	înduplecarăți	înduplecară
	pluperfect	înduplecasem	înduplecaseși	înduplecase	înduplecaserăm	înduplecaserăți	înduplecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înduplec	să îndupleci	să înduplece	să înduplecăm	să înduplecați	să înduplece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înduplecă			înduplecați
	negative		nu îndupleca			nu înduplecați

Derived terms

• înduplecare

Related terms

• pleca
• duplica