contrazice

Romanian

Etymology

From contra- +‎ zice. Calque of French contredire, itself a calque of Latin contrādīcere.

Pronunciation

• IPA^(key): /kon.traˈzi.t͡ʃe/

Verb

a contrazice (third-person singular present contrazice, past participle contrazis) 3rd conj.

1. (transitive) to contradict, to be contrary to
2. (reflexive) to contradict oneself

Conjugation

    conjugation of contrazice (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a contrazice
gerund			contrazicând
past participle			contrazis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	contrazic	contrazici	contrazice	contrazicem	contraziceți	contrazic
	imperfect	contraziceam	contraziceai	contrazicea	contraziceam	contraziceați	contraziceau
	simple perfect	contrazisei	contraziseși	contrazise	contraziserăm	contraziserăți	contraziseră
	pluperfect	contrazisesem	contraziseseși	contrazisese	contraziseserăm	contraziseserăți	contraziseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să contrazic	să contrazici	să contrazică	să contrazicem	să contraziceți	să contrazică
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		contrazi			contraziceți
	negative		nu contrazice			nu contraziceți

Related terms

• contradicție