ciutură

See also: ciuturã

Romanian

Alternative forms

• citură (archaic, rare)

Etymology

From an alteration of Latin cotyla, cotula, from Ancient Greek κοτύλη (kotúlē). Cognate to Megleno-Romanian ciutură, Aromanian ciuturã, ciutrã, Italian ciotola. See Aromanian ciuturã for non-Romance descendants.

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈt͡ʃu.tu.rə]

• Audio:

  (file)

Noun

ciutură f (plural ciuturi)

1. a wooden bucket used to get water from a well
2. a vessel, jug, receptacle

Declension

Declension of ciutură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ciutură	ciutura	(niște) ciuturi	ciuturile
genitive/dative	(unei) ciuturi	ciuturii	(unor) ciuturi	ciuturilor
vocative	ciutură, ciuturo		ciuturilor

See also

• găleată
• vas
• fântână
• puț