afirma

See also: afirmá and afirmà

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Northern, Balearic, Central) [əˈfir.mə]
• IPA^(key): (Valencia) [aˈfiɾ.ma]
• IPA^(key): (Northwestern) [aˈfir.ma]

Verb

afirma

1. inflection of afirmar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Galician

Verb

afirma

1. inflection of afirmar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

afirma

1. inflection of afirmar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French affirmer or Latin affirmare.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.firˈma/

Verb

a afirma (third-person singular present afirmă, past participle afirmat, third-person subjunctive afirme) 1st conjugation

1. to affirm

Conjugation

    conjugation of afirma (first conjugation, no infix)

infinitive			a afirma
gerund			afirmând
past participle			afirmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	afirm	afirmi	afirmă	afirmăm	afirmați	afirmă
	imperfect	afirmam	afirmai	afirma	afirmam	afirmați	afirmau
	simple perfect	afirmai	afirmași	afirmă	afirmarăm	afirmarăți	afirmară
	pluperfect	afirmasem	afirmaseși	afirmase	afirmaserăm	afirmaserăți	afirmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să afirm	să afirmi	să afirme	să afirmăm	să afirmați	să afirme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		afirmă			afirmați
	negative		nu afirma			nu afirmați

Derived terms

• autoafirma

References

• “afirma”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /aˈfiɾma/ [aˈfiɾ.ma]
• Rhymes: -iɾma
• Syllabification: a‧fir‧ma

Verb

afirma

1. inflection of afirmar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative