asculta

Definition from Wiktionary, the free dictionary
Jump to: navigation, search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From Vulgar Latin ascultāre, from Latin auscultāre, present active infinitive of auscultō (I listen).

Verb[edit]

a asculta (third-person singular present ascultă, past participle ascultat1st conj.

  1. to listen, to hear
    Ascultă- acuma.
    Listen to me now.

Conjugation[edit]

infinitive a asculta
gerund ascultând
past participle ascultat
person singular plural
first second third first second third
indicative eu tu el noi voi ei
present ascult asculți ascultă ascultăm ascultați ascultă
imperfect ascultam ascultai asculta ascultam ascultați ascultau
simple perfect ascultai ascultași ascultă ascultarăm ascultarăți ascultară
pluperfect ascultasem ascultaseși ascultase ascultaserăm ascultaserăți ascultaseră
subjunctive eu să tu să el să noi să voi să ei să
present ascult asculți asculte ascultăm ascultați asculte
imperative - tu - - voi -
ascultă ascultați

Derived terms[edit]