autodenumire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From autodenumi + -re.
Noun[edit]
autodenumire f (plural autodenumiri)
Declension[edit]
Declension of autodenumire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) autodenumire | autodenumirea | (niște) autodenumiri | autodenumirile |
genitive/dative | (unei) autodenumiri | autodenumirii | (unor) autodenumiri | autodenumirilor |
vocative | autodenumire, autodenumireo | autodenumirilor |
References[edit]
- autodenumire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN