coperta

Italian

Etymology

Substantivized feminine of the adjective coperto.

Pronunciation

• IPA^(key): /koˈpɛr.ta/

• Audio:

  (file)

• Rhymes: -ɛrta
• Hyphenation: co‧pèr‧ta

Noun

coperta f (plural coperte)

1. blanket
2. rug
3. deck (of a ship)

Derived terms

• copertina

Descendants

• → Polish: koperta

See also

• coperto

Anagrams

• capterò, crepato, porcate

Latin

Noun

coperta f (genitive copertae); first declension

1. (Medieval Latin) A blanket, cover.

Declension

First-declension noun.

	singular	plural
nominative	coperta	copertae
genitive	copertae	copertārum
dative	copertae	copertīs
accusative	copertam	copertās
ablative	copertā	copertīs
vocative	coperta	copertae

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian copertare.

Verb

a coperta (third-person singular present copertează, past participle copertat) 1st conjugation

1. to bind (a book)

Conjugation

    conjugation of coperta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a coperta
gerund			copertând
past participle			copertat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	copertez	copertezi	copertează	copertăm	copertați	copertează
	imperfect	copertam	copertai	coperta	copertam	copertați	copertau
	simple perfect	copertai	copertași	copertă	copertarăm	copertarăți	copertară
	pluperfect	copertasem	copertaseși	copertase	copertaserăm	copertaserăți	copertaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să copertez	să copertezi	să coperteze	să copertăm	să copertați	să coperteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		copertează			copertați
	negative		nu coperta			nu copertați