decomanda
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French décommander.
Verb
[edit]a decomanda (third-person singular present decomandă, past participle decomandat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of decomanda (first conjugation, no infix)
| infinitive | a decomanda | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | decomandând | ||||||
| past participle | decomandat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | decomand | decomanzi | decomandă | decomandăm | decomandați | decomandă | |
| imperfect | decomandam | decomandai | decomanda | decomandam | decomandați | decomandau | |
| simple perfect | decomandai | decomandași | decomandă | decomandarăm | decomandarăți | decomandară | |
| pluperfect | decomandasem | decomandaseși | decomandase | decomandaserăm | decomandaserăți | decomandaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să decomand | să decomanzi | să decomande | să decomandăm | să decomandați | să decomande | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | decomandă | decomandați | |||||
| negative | nu decomanda | nu decomandați | |||||