descompune
Romanian
Etymology
des- + compune, based on French décomposer.
Verb
a descompune (third-person singular present descompune, past participle descompus) 3rd conj.
- to decompose, decay
- to dissolve
- to crumble, disintegrate, break up, break apart, fragment
Conjugation
conjugation of descompune (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a descompune | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descompunând | ||||||
| past participle | descompus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descompun | descompui | descompune | descompunem | descompuneți | descompun | |
| imperfect | descompuneam | descompuneai | descompunea | descompuneam | descompuneați | descompuneau | |
| simple perfect | descompusei | descompuseși | descompuse | descompuserăm | descompuserăți | descompuseră | |
| pluperfect | descompusesem | descompuseseși | descompusese | descompuseserăm | descompuseserăți | descompuseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descompun | să descompui | să descompună | să descompunem | să descompuneți | să descompună | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descompune | descompuneți | |||||
| negative | nu descompune | nu descompuneți | |||||