desculța
Romanian
Etymology
From desculț, or a variant of descălța; less likely from Latin disculciāre, but possibly influenced by it. Compare Friulian discolçâ, Sardinian iscultzare, iscurtare, iscrutzai.
Verb
a desculța (third-person singular present desculță, past participle desculțat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of desculța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a desculța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desculțând | ||||||
| past participle | desculțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desculț | desculți | desculță | desculțăm | desculțați | desculță | |
| imperfect | desculțam | desculțai | desculța | desculțam | desculțați | desculțau | |
| simple perfect | desculțai | desculțași | desculță | desculțarăm | desculțarăți | desculțară | |
| pluperfect | desculțasem | desculțaseși | desculțase | desculțaserăm | desculțaserăți | desculțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desculț | să desculți | să desculțe | să desculțăm | să desculțați | să desculțe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desculță | desculțați | |||||
| negative | nu desculța | nu desculțați | |||||