descumpăni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a descumpăni (third-person singular present descumpănește, past participle descumpănit) 4th conj.
- to disconcert
Conjugation[edit]
conjugation of descumpăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a descumpăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descumpănind | ||||||
| past participle | descumpănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descumpănesc | descumpănești | descumpănește | descumpănim | descumpăniți | descumpănesc | |
| imperfect | descumpăneam | descumpăneai | descumpănea | descumpăneam | descumpăneați | descumpăneau | |
| simple perfect | descumpănii | descumpăniși | descumpăni | descumpănirăm | descumpănirăți | descumpăniră | |
| pluperfect | descumpănisem | descumpăniseși | descumpănise | descumpăniserăm | descumpăniserăți | descumpăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descumpănesc | să descumpănești | să descumpănească | să descumpănim | să descumpăniți | să descumpănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descumpănește | descumpăniți | |||||
| negative | nu descumpăni | nu descumpăniți | |||||