desprăfuitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]desprăfuitor n (plural desprăfuitoare)
Declension
[edit]Declension of desprăfuitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) desprăfuitor | desprăfuitorul | (niște) desprăfuitore | desprăfuitorele |
genitive/dative | (unui) desprăfuitor | desprăfuitorului | (unor) desprăfuitore | desprăfuitorelor |
vocative | desprăfuitorule | desprăfuitorelor |