destructura

See also: déstructura

Latin

Participle

dēstrūctūra

1. inflection of dēstrūctūrus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

dēstrūctūrā

1. ablative feminine singular of dēstrūctūrus

Romanian

Etymology

From des- +‎ structura.

Verb

a destructura (third-person singular present destructurează, past participle destructurat) 1st conj.

1. to destructure

Conjugation

    conjugation of destructura (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a destructura
gerund			destructurând
past participle			destructurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	destructurez	destructurezi	destructurează	destructurăm	destructurați	destructurează
	imperfect	destructuram	destructurai	destructura	destructuram	destructurați	destructurau
	simple perfect	destructurai	destructurași	destructură	destructurarăm	destructurarăți	destructurară
	pluperfect	destructurasem	destructuraseși	destructurase	destructuraserăm	destructuraserăți	destructuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să destructurez	să destructurezi	să destructureze	să destructurăm	să destructurați	să destructureze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		destructurează			destructurați
	negative		nu destructura			nu destructurați