dibăci
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From dibaci.
Verb
[edit]a dibăci (third-person singular present dibăcește, past participle dibăcit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of dibăci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dibăci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dibăcind | ||||||
| past participle | dibăcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dibăcesc | dibăcești | dibăcește | dibăcim | dibăciți | dibăcesc | |
| imperfect | dibăceam | dibăceai | dibăcea | dibăceam | dibăceați | dibăceau | |
| simple perfect | dibăcii | dibăciși | dibăci | dibăcirăm | dibăcirăți | dibăciră | |
| pluperfect | dibăcisem | dibăciseși | dibăcise | dibăciserăm | dibăciserăți | dibăciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dibăcesc | să dibăcești | să dibăcească | să dibăcim | să dibăciți | să dibăcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dibăcește | dibăciți | |||||
| negative | nu dibăci | nu dibăciți | |||||