drăcui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a drăcui (third-person singular present drăcuiește, past participle drăcuit) 4th conj.
- to curse
Conjugation[edit]
conjugation of drăcui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a drăcui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | drăcuind | ||||||
| past participle | drăcuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | drăcuiesc | drăcuiești | drăcuiește | drăcuim | drăcuiți | drăcuiesc | |
| imperfect | drăcuiam | drăcuiai | drăcuia | drăcuiam | drăcuiați | drăcuiau | |
| simple perfect | drăcuii | drăcuiși | drăcui | drăcuirăm | drăcuirăți | drăcuiră | |
| pluperfect | drăcuisem | drăcuiseși | drăcuise | drăcuiserăm | drăcuiserăți | drăcuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să drăcuiesc | să drăcuiești | să drăcuiască | să drăcuim | să drăcuiți | să drăcuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | drăcuiește | drăcuiți | |||||
| negative | nu drăcui | nu drăcuiți | |||||