duhui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From duh.
Verb
[edit]a duhui (third-person singular present duhuiește, past participle duhuit) 4th conj.
- to expell a spirit
Conjugation
[edit] conjugation of duhui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a duhui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | duhuind | ||||||
| past participle | duhuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | duhuiesc | duhuiești | duhuiește | duhuim | duhuiți | duhuiesc | |
| imperfect | duhuiam | duhuiai | duhuia | duhuiam | duhuiați | duhuiau | |
| simple perfect | duhuii | duhuiși | duhui | duhuirăm | duhuirăți | duhuiră | |
| pluperfect | duhuisem | duhuiseși | duhuise | duhuiserăm | duhuiserăți | duhuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să duhuiesc | să duhuiești | să duhuiască | să duhuim | să duhuiți | să duhuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | duhuiește | duhuiți | |||||
| negative | nu duhui | nu duhuiți | |||||