duplicitar
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From duplicitate + -ar.
Adjective[edit]
duplicitar m or n (feminine singular duplicitară, masculine plural duplicitari, feminine and neuter plural duplicitare)
Declension[edit]
Declension of duplicitar
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | duplicitar | duplicitară | duplicitari | duplicitare | ||
| definite | duplicitarul | duplicitara | duplicitarii | duplicitarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | duplicitar | duplicitare | duplicitari | duplicitare | ||
| definite | duplicitarului | duplicitarei | duplicitarilor | duplicitarelor | |||