durifica
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a durifica (third-person singular present durifică, past participle durificat) 1st conj.
- to harden
Conjugation[edit]
conjugation of durifica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a durifica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | durificând | ||||||
| past participle | durificat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | durific | durifici | durifică | durificăm | durificați | durifică | |
| imperfect | durificam | durificai | durifica | durificam | durificați | durificau | |
| simple perfect | durificai | durificași | durifică | durificarăm | durificarăți | durificară | |
| pluperfect | durificasem | durificaseși | durificase | durificaserăm | durificaserăți | durificaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să durific | să durifici | să durifice | să durificăm | să durificați | să durifice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | durifică | durificați | |||||
| negative | nu durifica | nu durificați | |||||