gâmba

See also: gamba, gambá, and gambă

Romanian

Etymology

Uncertain. Possibly ultimately from Late Latin gamba (“leg”), from Ancient Greek κάμπη (kámpē), or an alteration of găbui, which has the same meaning.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɡɨmˈba/

Verb

a gâmba (third-person singular present gâmbă, past participle gâmbat) 1st conj.

1. to take by surprise, surprise, grab, catch

Conjugation

    conjugation of gâmba (first conjugation, no infix)

infinitive			a gâmba
gerund			gâmbând
past participle			gâmbat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	gâmb	gâmbi	gâmbă	gâmbăm	gâmbați	gâmbă
	imperfect	gâmbam	gâmbai	gâmba	gâmbam	gâmbați	gâmbau
	simple perfect	gâmbai	gâmbași	gâmbă	gâmbarăm	gâmbarăți	gâmbară
	pluperfect	gâmbasem	gâmbaseși	gâmbase	gâmbaserăm	gâmbaserăți	gâmbaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să gâmb	să gâmbi	să gâmbe	să gâmbăm	să gâmbați	să gâmbe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		gâmbă			gâmbați
	negative		nu gâmba			nu gâmbați

Synonyms

• surprinde, apuca, prinde, găbui