gârniță
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Bulgarian граница (granica) or Serbo-Croatian granica, from Proto-Slavic *grana (“branch”).
Noun
[edit]gârniță f (plural gârnițe)
Declension
[edit]| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | gârniță | gârnița | gârnițe | gârnițele |
| genitive-dative | gârnițe | gârniței | gârnițe | gârnițelor |
| vocative | gârniță, gârnițo | gârnițelor | ||