mărgini

See also: margini

Romanian

Etymology

From margine.

Verb

a mărgini (third-person singular present mărginește, past participle mărginit) 4th conj.

1. to bound, mark the bounds of, to limit, enclose, confine
2. to border

Conjugation

    conjugation of mărgini (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a mărgini
gerund			mărginind
past participle			mărginit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mărginesc	mărginești	mărginește	mărginim	mărginiți	mărginesc
	imperfect	mărgineam	mărgineai	mărginea	mărgineam	mărgineați	mărgineau
	simple perfect	mărginii	mărginiși	mărgini	mărginirăm	mărginirăți	mărginiră
	pluperfect	mărginisem	mărginiseși	mărginise	mărginiserăm	mărginiserăți	mărginiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mărginesc	să mărginești	să mărginească	să mărginim	să mărginiți	să mărginească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mărginește			mărginiți
	negative		nu mărgini			nu mărginiți

Synonyms

• (limit): limita, restrânge
• (enclose): înconjura, împrejmui