mișcălui

Romanian

Etymology

From mișca +‎ -ălui.

Verb

a mișcălui (third-person singular present mișcăluie, past participle mișcăluit) 4th conj.

1. (obsolete) to move

Conjugation

    conjugation of mișcălui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a mișcălui
gerund			mișcăluind
past participle			mișcăluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mișcălui	mișcălui	mișcăluie	mișcăluim	mișcăluiți	mișcăluie
	imperfect	mișcăluiam	mișcăluiai	mișcăluia	mișcăluiam	mișcăluiați	mișcăluiau
	simple perfect	mișcăluii	mișcăluiși	mișcălui	mișcăluirăm	mișcăluirăți	mișcăluiră
	pluperfect	mișcăluisem	mișcăluiseși	mișcăluise	mișcăluiserăm	mișcăluiserăți	mișcăluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mișcălui	să mișcălui	să mișcăluie	să mișcăluim	să mișcăluiți	să mișcăluie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mișcăluie			mișcăluiți
	negative		nu mișcălui			nu mișcăluiți

References

• mișcălui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN