minți
See also: minti
Romanian
Etymology
From Latin mentīrī, present active infinitive of mentior.
Verb
a minți (third-person singular present minte, past participle mințit) 4th conj.
- to lie (tell an untruth)
Conjugation
conjugation of minți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a minți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mințind | ||||||
| past participle | mințit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mint | minți | minte | mințim | mințiți | mint | |
| imperfect | mințeam | mințeai | mințea | mințeam | mințeați | mințeau | |
| simple perfect | minții | mințiși | minți | mințirăm | mințirăți | mințiră | |
| pluperfect | mințisem | mințiseși | mințise | mințiserăm | mințiserăți | mințiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mint | să minți | să mintă | să mințim | să mințiți | să mintă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | minte | mințiți | |||||
| negative | nu minți | nu mințiți | |||||