păcat

See also: pacat and pacát

Romanian

Etymology

Inherited from Latin peccātum (“sin”). Compare Aromanian picat.

Pronunciation

• IPA^(key): [pəˈkat]

• Audio:

  (file)

Noun

păcat n (plural păcate)

1. sin
2. imperfection, shortcoming

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	păcat	păcatul	păcate	păcatele
genitive-dative	păcat	păcatului	păcate	păcatelor
vocative	păcatule		păcatelor

Derived terms

• păcătos
• păcătoșie
• păcătui
• păcătuire

Interjection

păcat

1. shame!, pity!, too bad!