păcat

See also: pacat and pacát

Romanian

Etymology

From Latin peccātum (“sin”).

Pronunciation

• IPA^(key): [pəˈkat]

Noun

păcat n (plural păcate)

1. sin
2. imperfection, shortcoming

Declension

Declension of păcat

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) păcat	păcatul	(niște) păcate	păcatele
genitive/dative	(unui) păcat	păcatului	(unor) păcate	păcatelor
vocative	păcatule		păcatelor

Derived terms

• păcătos
• păcătoșie
• păcătui
• păcătuire

Interjection

păcat

1. shame!, pity!, too bad!