plăcintă

See also: plaĉinta

Romanian

Etymology

Inherited from Latin placenta, from Ancient Greek πλακόεντα (plakóenta). Doublet of the borrowing placentă.

Pronunciation

• IPA^(key): /pləˈt͡ʃintə/

Noun

plăcintă f (plural plăcinte)

1. pie

Declension

Declension of plăcintă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) plăcintă	plăcinta	(niște) plăcinte	plăcintele
genitive/dative	(unei) plăcinte	plăcintei	(unor) plăcinte	plăcintelor
vocative	plăcintă, plăcinto		plăcintelor

Derived terms

• plăcintar
• plăcintărie

Related terms

• placentă

Descendants

• → Hungarian: palacsinta
  • → Czech: palačinka
    • → German: Palatschinke
      • → Serbo-Croatian: palačinka
  • → Slovak: palacinka

See also

• prăjitură
• tort
• turtă
• clătită