plictisitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From plictisi (“to bore”) + -tor.
Pronunciation[edit]
Adjective[edit]
plictisitor m or n (feminine singular plictisitoare, masculine plural plictisitori, feminine and neuter plural plictisitoare)
Declension[edit]
Declension of plictisitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | plictisitor | plictisitoare | plictisitori | plictisitoare | ||
| definite | plictisitorul | plictisitoarea | plictisitorii | plictisitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | plictisitor | plictisitoare | plictisitori | plictisitoare | ||
| definite | plictisitorului | plictisitoarei | plictisitorilor | plictisitoarelor | |||