pocăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic покаꙗти (pokajati, “to repent”), from Proto-Slavic *kajati.
Verb[edit]
a pocăi (third-person singular present pocăiește, past participle pocăit) 4th conj.
- (Christianity) to repent
Conjugation[edit]
conjugation of pocăi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pocăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pocăind | ||||||
| past participle | pocăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pocăiesc | pocăiești | pocăiește | pocăim | pocăiți | pocăiesc | |
| imperfect | pocăiam | pocăiai | pocăia | pocăiam | pocăiați | pocăiau | |
| simple perfect | pocăii | pocăiși | pocăi | pocăirăm | pocăirăți | pocăiră | |
| pluperfect | pocăisem | pocăiseși | pocăise | pocăiserăm | pocăiserăți | pocăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pocăiesc | să pocăiești | să pocăiască | să pocăim | să pocăiți | să pocăiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pocăiește | pocăiți | |||||
| negative | nu pocăi | nu pocăiți | |||||