pustiu

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic поустꙑни (pustyni), from Proto-Slavic *pustyni, from *pustъ.

Pronunciation

• IPA^(key): /pusˈtiw/

• Audio:

  (file)

Adjective

pustiu m or n (feminine singular pustie, plural pustii)

1. deserted, bare, desolate

   Synonyms: deșert, gol

Declension

Declension of pustiu

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	pustiu		pustie	pustii	pustii
	definite	pustiul		pustia	pustiii	pustiile
genitive- dative	indefinite	pustiu		pustii	pustii	pustii
	definite	pustiului		pustiei	pustiilor	pustiilor

Derived terms

• pustietate

Noun

pustiu m (plural pustii)

1. desert, uninhabitated or desolate region

   Synonym: deșert

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	pustiu	pustiul	pustiuri	pustiurile
genitive-dative	pustiu	pustiului	pustiuri	pustiurilor
vocative	pustiule		pustiurilor