râma

See also: Rämä, rämä, rama, Rama, ráma, rāma, Rāma, râmă, ramă, -rama, råmą, and ɽama

Romanian

Alternative forms

• rîma — old orthography

Etymology

Inherited from Latin rimāre, present active infinitive of rimō.

Verb

a râma (third-person singular present râmă, past participle râmat) 1st conj.

1. (of animals) to rout, nuzzle

Conjugation

    conjugation of râma (first conjugation, no infix)

infinitive			a râma
gerund			râmând
past participle			râmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	râm	râmi	râmă	râmăm	râmați	râmă
	imperfect	râmam	râmai	râma	râmam	râmați	râmau
	simple perfect	râmai	râmași	râmă	râmarăm	râmarăți	râmară
	pluperfect	râmasem	râmaseși	râmase	râmaserăm	râmaserăți	râmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să râm	să râmi	să râme	să râmăm	să râmați	să râme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		râmă			râmați
	negative		nu râma			nu râmați

Derived terms

• râmă
• râmător

See also

• porc