rătăci
Romanian
Etymology
From a Vulgar Latin root *erraticīre, from errāticāre, from Latin errāticus, from errō, errāre.
Verb
a rătăci (third-person singular present rătăcește, past participle rătăcit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of rătăci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a rătăci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rătăcind | ||||||
| past participle | rătăcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rătăcesc | rătăcești | rătăcește | rătăcim | rătăciți | rătăcesc | |
| imperfect | rătăceam | rătăceai | rătăcea | rătăceam | rătăceați | rătăceau | |
| simple perfect | rătăcii | rătăciși | rătăci | rătăcirăm | rătăcirăți | rătăciră | |
| pluperfect | rătăcisem | rătăciseși | rătăcise | rătăciserăm | rătăciserăți | rătăciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rătăcesc | să rătăcești | să rătăcească | să rătăcim | să rătăciți | să rătăcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rătăcește | rătăciți | |||||
| negative | nu rătăci | nu rătăciți | |||||