răzbuna

Romanian

Etymology

Etymology tree

Romanian răz-

Proto-Indo-European *dewh₂-der.?

Proto-Italic *dwenos

Archaic Latin duenos

Old Latin duonus

Latin bonus

Romanian bun

Romanian răzbuna

From răz- + bun.

Pronunciation

• IPA^(key): /rəz.buˈna/

• Audio:

  (file)

Verb

a răzbuna (third-person singular present răzbună, past participle răzbunat) 1st conjugation

1. to avenge
2. (reflexive) to get revenge, take vengeance

Conjugation

    conjugation of răzbuna (first conjugation, no infix)

infinitive			a răzbuna
gerund			răzbunând
past participle			răzbunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răzbun	răzbuni	răzbună	răzbunăm	răzbunați	răzbună
	imperfect	răzbunam	răzbunai	răzbuna	răzbunam	răzbunați	răzbunau
	simple perfect	răzbunai	răzbunași	răzbună	răzbunarăm	răzbunarăți	răzbunară
	pluperfect	răzbunasem	răzbunaseși	răzbunase	răzbunaserăm	răzbunaserăți	răzbunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răzbun	să răzbuni	să răzbune	să răzbunăm	să răzbunați	să răzbune
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răzbună			răzbunați
	negative		nu răzbuna			nu răzbunați

Derived terms

• răzbunare
• răzbunător