reuși
Romanian
Etymology
Borrowed from French réussir, Italian riuscire.
Verb
a reuși (third-person singular present reușește, past participle reușit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of reuși (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a reuși | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reușind | ||||||
| past participle | reușit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reușesc | reușești | reușește | reușim | reușiți | reușesc | |
| imperfect | reușeam | reușeai | reușea | reușeam | reușeați | reușeau | |
| simple perfect | reușii | reușiși | reuși | reușirăm | reușirăți | reușiră | |
| pluperfect | reușisem | reușiseși | reușise | reușiserăm | reușiserăți | reușiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reușesc | să reușești | să reușească | să reușim | să reușiți | să reușească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reușește | reușiți | |||||
| negative | nu reuși | nu reușiți | |||||