eșua

Romanian

Etymology

Borrowed from French échouer.

Pronunciation

• IPA^(key): /e.ʃuˈa/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: e‧șu‧a

Verb

a eșua (third-person singular present eșuează, past participle eșuat) 1st conj. (intransitive)

1. (of pursuits or people) to fail

   Planul a eșuat.

   The plan failed.

   Am eșuat în a duce la sfârșit planul.

   I failed in following the plan trough.

2. (nautical, by extension of whales) to ground, run aground, to beach

Conjugation

    conjugation of eșua (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a eșua
gerund			eșuând
past participle			eșuat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	eșuez	eșuezi	eșuează	eșuăm	eșuați	eșuează
	imperfect	eșuam	eșuai	eșua	eșuam	eșuați	eșuau
	simple perfect	eșuai	eșuași	eșuă	eșuarăm	eșuarăți	eșuară
	pluperfect	eșuasem	eșuaseși	eșuase	eșuaserăm	eșuaserăți	eșuaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să eșuez	să eșuezi	să eșueze	să eșuăm	să eșuați	să eșueze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		eșuează			eșuați
	negative		nu eșua			nu eșuați

Derived terms

• eșuare

Related terms

• eșec

Further reading

• eșua in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Marius Sala, Gheorghe Mihăilă, editors (2010), Dicționarul Limbii Române‎^[1], volume 1, part 8, Bucharest: Romanian Academy, →ISBN, page 53