rozător

Romanian

Etymology

From roade (“to gnaw”) +‎ -tor (“-er”).

Pronunciation

IPA^(key): /rozəˈtor/

Noun

rozător n (plural rozătoare)

1. rodent

Declension

Declension of rozător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) rozător	rozătorul	(niște) rozătoare	rozătoarele
genitive/dative	(unui) rozător	rozătorului	(unor) rozătoare	rozătoarelor
vocative	rozătorule		rozătoarelor