scobi
Jump to navigation
Jump to search
Latin[edit]
Noun[edit]
scobī
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From scoabă.
Verb[edit]
a scobi (third-person singular present scobește, past participle scobit) 4th conj.
- to pick (grasp and pull at with fingers and nails)
- to hollow out, dig
Conjugation[edit]
conjugation of scobi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a scobi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scobind | ||||||
| past participle | scobit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scobesc | scobești | scobește | scobim | scobiți | scobesc | |
| imperfect | scobeam | scobeai | scobea | scobeam | scobeați | scobeau | |
| simple perfect | scobii | scobiși | scobi | scobirăm | scobirăți | scobiră | |
| pluperfect | scobisem | scobiseși | scobise | scobiserăm | scobiserăți | scobiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scobesc | să scobești | să scobească | să scobim | să scobiți | să scobească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scobește | scobiți | |||||
| negative | nu scobi | nu scobiți | |||||