secundare

See also: secundaré

Latin

Verb

secundāre

1. inflection of secundō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From secunda +‎ -re.

Noun

secundare f (plural secundări)

1. assist

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	secundare	secundarea	secundări	secundările
genitive-dative	secundări	secundării	secundări	secundărilor
vocative	secundare, secundareo		secundărilor

References

• secundare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

secundare

1. first/third-person singular future subjunctive of secundar