sfârteca
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Alternative forms[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Vulgar Latin root *exfracticāre, from Latin fractus or alternatively from Romanian sfert.
Verb[edit]
a sfârteca (third-person singular present sfârtecă, past participle sfârtecat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of sfârteca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a sfârteca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sfârtecând | ||||||
| past participle | sfârtecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sfârtec | sfârteci | sfârtecă | sfârtecăm | sfârtecați | sfârtecă | |
| imperfect | sfârtecam | sfârtecai | sfârteca | sfârtecam | sfârtecați | sfârtecau | |
| simple perfect | sfârtecai | sfârtecași | sfârtecă | sfârtecarăm | sfârtecarăți | sfârtecară | |
| pluperfect | sfârtecasem | sfârtecaseși | sfârtecase | sfârtecaserăm | sfârtecaserăți | sfârtecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sfârtec | să sfârteci | să sfârtece | să sfârtecăm | să sfârtecați | să sfârtece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sfârtecă | sfârtecați | |||||
| negative | nu sfârteca | nu sfârtecați | |||||