spinteca

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *expanticāre (“to burst”) (compare Aromanian spãntic, spãnticari, Venetian spantegar (“to bust; scatter, sprinkle”), Calabrian spantecare ("to open")), from Latin pantices (“bowels”), plural of pantex; cf. pântece.

Verb

a spinteca (third-person singular present spintecă, past participle spintecat) 1st conj.

1. to rip, split, cleave, rend, cut

Conjugation

    conjugation of spinteca (first conjugation, no infix)

infinitive			a spinteca
gerund			spintecând
past participle			spintecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	spintec	spinteci	spintecă	spintecăm	spintecați	spintecă
	imperfect	spintecam	spintecai	spinteca	spintecam	spintecați	spintecau
	simple perfect	spintecai	spintecași	spintecă	spintecarăm	spintecarăți	spintecară
	pluperfect	spintecasem	spintecaseși	spintecase	spintecaserăm	spintecaserăți	spintecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să spintec	să spinteci	să spintece	să spintecăm	să spintecați	să spintece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		spintecă			spintecați
	negative		nu spinteca			nu spintecați

Synonyms

• despica

Derived terms

• spintecare

Related terms

• pântece