supăra

Romanian

Etymology

Inherited from Latin superāre, present active infinitive of superō (“surpass, exceed; overflow”). The meaning in the Romanian arose from the idea of exceeding or going beyond what can be taken or tolerated. Compare Aromanian shupãr, shupãrari, meaning "to ridicule, make fun of". Compare also the semantic development of French outrer (“to exaggerate, outrage”), from outre (“as well as; besides; on top of”).

Pronunciation

• Audio

  (file)

• Audio

  (file)

Verb

a supăra (third-person singular present supără, past participle supărat) 1st conj.

1. to upset
2. to irritate, annoy
3. to make sad

Conjugation

    conjugation of supăra (first conjugation, no infix)

infinitive			a supăra
gerund			supărând
past participle			supărat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	supăr	superi	supără	supărăm	supărați	supără
	imperfect	supăram	supărai	supăra	supăram	supărați	supărau
	simple perfect	supărai	supărași	supără	supărarăm	supărarăți	supărară
	pluperfect	supărasem	supăraseși	supărase	supăraserăm	supăraserăți	supăraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să supăr	să superi	să supere	să supărăm	să supărați	să supere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		supără			supărați
	negative		nu supăra			nu supărați

Synonyms

• necăji, deranja, tulbura

Derived terms

• supărare
• supărăcios

Related terms

• spre
• asupra