supune
Romanian
Etymology
From Latin suppōnere, present active infinitive of suppōnō.
Verb
a supune (third-person singular present supune, past participle supus) 3rd conj.
- to subject to, subdue, subjugate, force, oblige, coerce
- to defeat, vanquish
- (reflexive) to submit to, comply, resign oneself to, obey
Conjugation
conjugation of supune (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a supune | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | supunând | ||||||
| past participle | supus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | supun | supui | supune | supunem | supuneți | supun | |
| imperfect | supuneam | supuneai | supunea | supuneam | supuneați | supuneau | |
| simple perfect | supusei | supuseși | supuse | supuserăm | supuserăți | supuseră | |
| pluperfect | supusesem | supuseseși | supusese | supuseserăm | supuseserăți | supuseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să supun | să supui | să supună | să supunem | să supuneți | să supună | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | supune | supuneți | |||||
| negative | nu supune | nu supuneți | |||||