trăgător

Romanian

Etymology

From trage +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /trə.ɡəˈtor/

Noun

trăgător m (plural trăgători)

1. firer, shooter; one who fires; marksman
2. metal drawer

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	trăgător	trăgătorul		trăgători	trăgătorii
genitive-dative	trăgător	trăgătorului		trăgători	trăgătorilor
vocative	trăgătorule			trăgătorilor

Adjective

trăgător m or n (feminine singular trăgătoare, masculine plural trăgători, feminine/neuter plural trăgătoare)

1. (of animals) drawing or pulling

Declension

Declension of trăgător

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	trăgător		trăgătoare		trăgători	trăgătoare
	definite	trăgătorul		trăgătoarea		trăgătorii	trăgătoarele
genitive- dative	indefinite	trăgător		trăgătoare		trăgători	trăgătoare
	definite	trăgătorului		trăgătoarei		trăgătorilor	trăgătoarelor

Related terms

• trăgătoare