vânturar
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From vânturi + -ar, from vânt.
Noun[edit]
vânturar n (plural vânturare)
- fan (handheld)
Declension[edit]
Declension of vânturar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) vânturar | vânturarul | (niște) vânturare | vânturarele |
| genitive/dative | (unui) vânturar | vânturarului | (unor) vânturare | vânturarelor |
| vocative | vânturarule | vânturarelor | ||