zice

Romanian

Etymology

From Latin dīcere, present active participle of dīcō, from Proto-Italic *deikō, from Proto-Indo-European *déyḱti (“to show, point out”).

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈzitʃe]

Verb

a zice (third-person singular present zice, past participle zis) 3rd conj.

1. to say

Usage notes

Though zice is less commonly used than spune ( synonym ), the imperative form zi is used rather frequently. When used, it usually doesn't accompany a dative pronoun, instead being used alone as zi. Dative pronouns are more commonly used with the imperative spune, e.g: spune-mi, tell me or spune-le, tell them.

Conjugation

    conjugation of zice (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a zice
gerund			zicând
past participle			zis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zic	zici	zice	zicem	ziceți	zic
	imperfect	ziceam	ziceai	zicea	ziceam	ziceați	ziceau
	simple perfect	zisei	ziseși	zise	ziserăm	ziserăți	ziseră
	pluperfect	zisesem	ziseseși	zisese	ziseserăm	ziseserăți	ziseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zic	să zici	să zică	să zicem	să ziceți	să zică
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zi			ziceți
	negative		nu zice			nu ziceți

Synonyms

• spune

Derived terms

Derived terms

• zicală
• zicătoare
• zicător

• zicere
• zis

Related terms

• contrazice
• prezice

See also

• cică