însuși

Romanian

Etymology 1

From îns(ul) + -și (see își).

Pronoun

însuși m sg (feminine singular însăși, masculine plural înșiși, feminine plural însele)

1. himself, itself

   el însuși ― he himself

Related terms

• însumi, însuți

Etymology 2

From the above, partly based on a translation of French approprier.

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a însuși (third-person singular present însușește, past participle însușit) 4th conj.

1. to appropriate
2. (figuratively) to assimilate
3. (figuratively) to assume; take on; adopt
4. (figuratively) to get the hang of; master

Conjugation

    conjugation of însuși (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a însuși
gerund			însușind
past participle			însușit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	însușesc	însușești	însușește	însușim	însușiți	însușesc
	imperfect	însușeam	însușeai	însușea	însușeam	însușeați	însușeau
	simple perfect	însușii	însușiși	însuși	însușirăm	însușirăți	însușiră
	pluperfect	însușisem	însușiseși	însușise	însușiserăm	însușiserăți	însușiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să însușesc	să însușești	să însușească	să însușim	să însușiți	să însușească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		însușește			însușiți
	negative		nu însuși			nu însușiți

Derived terms

• însușire

See also

• apropria, adopta, asimila